Revin la una din temele mele preferate pe care se pare că am cam neglijat-o în ultima vreme, anume : o viaţă simplă la oraş. Dacă nu ştiţi postările anterioare pe această temă sau dacă vreţi să le revedeţi, acestea sunt:
De data aceasta voi începe cu a vă povesti despre acasă. Acasă , acel loc în care ne întoarcem după o zi obositoare la serviciu şi care ar trebui să fie un spaţiu în care să ne odihnim, în care să ne încărcăm bateriile dar şi în care să ne simţim bine, să facem micile noastre proiecte, spaţiul pe care îl împărţim cu familia dar şi spaţiul nostru intim, cel ce adună toate lucrurile care ne sunt dragi. Cu toate acestea, pentru mulţi acasă poate fi o corvoadă : iar acel munte de rufe de spălat ? iar gătit ? iar făcut curat ? Şi astfel acasă devine un duşman şi vrem să evadăm cu cea mai la îndemână ocazie. Ba chiar să fugim.
Recunosc, pentru mine mutarea în noua căsuţă a fost o provocare. Pe langă bucuria de a avea propriul locuşor pe care să îl pot aranja cum vreau eu, care să fie doar al nostru, după o vreme am obosit. Şi am obosit pentru că nu vedeam casa decât ca pe un loc pe care trebuia să îl ţin curat şi atât. Şi cum la început nu aveam prea multă mobilă şi toate lucrurile erau alandala, nervii meu erau din ce în ce mai întinşi. Şi asta se reflecta din păcate şi în relaţia mea cu S dar mai ales cu mine. Eram irascibilă, nu aveam dispoziţie să fac nimic altceva decât obsesiv curăţenie şi cam atât. Îmi era greu până şi să primesc prieteni. Mi se părea că nu este niciodată destul de frumos/ curat pentru a primi musafiri.
Dar apoi lucrurile au început să se aşeze, am reuşit să aranjăm cât de cât unele lucruri prin casă dar cel mai important, am început să facem spaţiu pentru ceea ce era şi este şi acum atât de important pentru mine. Iar S a fost şi de data aceasta foarte înţelegător şi a prioritizat nevoia mea de echilibru.

Aşadar, ce face o casă să fie acasă ? Ce face ca aceşti patru pereţi să devină, repet, sanctuarul nostru ? Cred că cel mai important lucru în procesul de transformare a unei case în acasă este ca aceasta să reflecte ceva din personalitatea celui care locuieşte în ea. Da, la prima vedere, când intri în casa cuiva poţi spune dacă este ordonată sau dezordonată. Dar doar atât ?
Suntem mai mult decât ce scrie în fişa postului de la serviciu. Şi suntem cu adevărat noi înşine în intimitatea de acasă.
Nu, acasă nu trebuie sa fie o povară.
Şi da, casa ta de la oraş îţi poate oferi posibilitatea de a fi creativă, te poate ajuta să încetineşti pasul. Casa ta poate fi un sanctuar, poate fi acel loc în care, în tot tumultul acestei lumi nebune, lucrurile sunt aşa cum trebuie, un adăpost al valorilor, al lucrurilor bine făcute (asta fără a fi un slogan electoral 🙂 ). Sunt câteva lucruri pe care le consider esenţiale într-o căsuţă şi care cred contribuie la armonia unui cămin şi implicit a unei familii. Printre ele şi acest colţişor personal care pentru mine este colţişorul de cusut. Dar poate fi orice altceva în funcţie de preocupările fiecăruia- un birou, un mic studio foto, chiar bucătăria pentru o persoană pasionată de gătit- orice hrăneşte pasiunea şi te ajută să încetineşti ritmul, să aduci echilibrul în această lume nebună. Da, pasiunile ne ajută să avem o viaţă mai simplă, să dăm un sens existenţei noastre iar acasă ar trebui să ne ajute să găsim acest echilibru.
Despre ce face o casă -acasă voi mai vorbi şi în alte articole ce urmează.
Aş vrea în schimb să vă înteb pe voi: Ce anume transformă o simplă casă în acasă?
Vă las cu câteva fotografii din colţişorul meu de cusut. Nu este cel mai ordonat dar dealtfel, creativitatea nu e niciodată ordonată, nu?
E frumos si linistitor coltul tau de lucru unde ai si masina de cusut (ai pus acolo si fetita cu flori :*). Ai si lumina suficienta pentru a lucra, e tare fain. Imi place si ca poti sa tii masina de cusut mereu la vedere, adica doar te asezi si sa te poti apuca de lucru (a mea e intr-un dulap, acolo am si materialele – nu mi-e greu sa o scot, dar e mai fain s-o ai asa, mereu pregatita)
Pentru mine acasa e locul unde ma simt cel mai bine. Sunt introvertita si mereu ma regasesc doar in linistea casei, nu in mijlocul oamenilor. Nu am un locusor doar al meu, dar cred ca pentru mine e important sa am icoanele mele acolo unde sunt, ca sa ma simt ocrotita.
Cred ca o casa a devenit “acasa” daca e locul in care ne simtim ca intr-o imbratisare atunci cand intram pe usa. Cum arata acest loc e mai putin important … arata cum ii place fiecaruia (ordonat/dezordonat, cu obiecte multe/putine etc.) pentru ca “acasa” e un loc pentru noi in primul rand si nu pentru cei care ne viziteaza. Cand eram foarte tanara, dupa casatorie, aveam dorinta sa fie casa mea placuta si altora, dar am realizat mult mai tarziu ca nu e bine. Asa ca acum am rarit obiectele decorative inutile si nu-mi mai pasa decat sa ne simtim bine noi. Incerc sa pastrez ordinea in general pentru ca am observat ca daca vin de la serviciu mai ravasita, obosita, faptul ca in casa e o atmosfera placuta deja parca ma incarca de energie.
Iți mulțumesc că te-ai oprit pe la mine :). Sigur că am fetița cu flori, este foarte draga inimii mele. Cum ai văzut, în colțișorul meu de cusut am adunat lucruri pe îmi e drag să le privesc în momentele mele cu mine. Îmi place tare mult cum ai descris acasă. Așa e, e mai puțin important cum arată (dacă e dezordonată sau nu, simplă sau elegantă) atât timp cât cei ce locuiesc în ea simt că acasă este locul în care spiritul lor e liniștit.
ador coltisorul tau de cusut! sper sa imi gasesc si eu undeva langa fereastra, e atat de placut!
Eu inca nu am inceput sa ma simt acasa, dar sunt constienta ca pot obtine asta daca tin simplu. Vreau sa fie usor de curatat si pus la loc, altfel va ajunge sa imi consume mult timp mutatul si stersul de praf …
Iti doresc sa iti gasesti coltisorul tau care sa fie doar al tau! Va fi cu siguranta placut. Asa e , simplitatea ajuta mult intr-o casa. Sa poti tine ordine fara mult efort este ideal! Mult spor, draga mea, sa iti iasa planurile!