căsuța în care se țes vise

căsuța în care se țes vise

Un an- partea I

A trecut un an. Un an de când în cãsuta noastrã timpul se mãsoarã în somnicuri, zâmbete, joacã si inevitabil, uneori si în plânsete de copil mic. De pui mic.

Am început postarea astea de mai multe ori. La patru luni, la șase, la nouă. Mereu am mai adăgat câte ceva dar niciodată nu am finalizat-o. Cred că a venit momentul. O las așa, fragmentată, în două părți din cauza lungimii, cu gândurile de atunci.

4 luni. Sunt zile frumoase, dar si grele. Zile senine si zile cu griji. Zile in care e haos în casã si dacã reusim sã încropim vreo curãtenie, in douã zile e la fel. Dar nu le-as schimba pentru nimic în lume.

Cred cã oricât ai citi, oricât ti-ar povesti altii, nimic nu te pregateste realmente sã fii mamã. Pentru că o dată cu un copil se naște și o mamă. Cand mã gândeam la cum vor fi primele luni cu minunea mea, îmi imaginam cum voi sta în parc citind o carte în vreme ce Eliana va dormi linistitã în landou, sub un cer albastru infinit, în fosnet de frunze. Dar ce sã vezi? Eli a urât landoul din prima zi când am scos-o afarã. Și nu, nu s-a obișnuit nici acum . Când ieșim ne știe tot cartierul, sunt mama aia care duce cărutul urlător. Uneori nici nu ajungem prea departe cã e prea de tot și trebuie să ne întoarcem.

La fel cum nu am crezut cã al meu copil va avea reflux. Pentru cei ce nu s-au confruntat cu asa ceva, refluxul inseamna ca bebe scoate afarã o mare cantitate de lapte dupã masã, între mese, de fapt mai tot timpul si mai ales când ti-e lumea mai dragã. Mi-am fãcut si îmi fac încã atâtea griji în privinta ei, am fost la medici, am cautat “n” solutii si nu am rezolvat. Cicã timpul va rezolva (Later edit: acum la 10 luni, deși mai are momente în care îi vine laptele înapoi, mai ales când doarme- este mult mai bine. Deci da, timpul a atenuat refluxul).

6 luni. Eli este alergică. Am reușit în sfârșit să ajungem la alergolog. E o listă de așteptare de luni de zile la medicii mai cunoscuți din alergologie pediatrică. Am făcut teste prick și patch și se pare că Eliana are alergii întârziate la grâu, lapte de vacă, ouă, soia, migdale (și probabil toate nuciferele și alune). Se pare că acesta ar fi motivul refluxului ei, ceea ce intuiam deja. Pentru că alăptez, țin deja regim de 3 luni de lapte și ouă. Se pare că va trebui să țin și de grâu și celelalte. Pe lângă reflux, Eliana are și o dermatită care s-a accentuat după vaccinurile de la 4 luni și de care nu scăpăm deloc. Sper să o ajute regimul…

Totuși, nu pot să nu mă întreb…de ce atât de mulți copii alergici? Când i-am povestit doctorului cu care am născut despre alergia micuței mi-a spus așa: plecați din București. Cu orice ocazie aveți, plecați din București. El însuși având un copil cu astm…

Mi-e greu. Azi mă plâng. Mi-e greu că sunt singură mare parte din zi cât S este la muncă sau la cursuri (pentru că face și cursuri acum). E greu fără niciun ajutor. Psihic, mă ajută mult să vorbesc mult cu sora mea. Dar ea e departe, în Anglia și din cauza pandemiei e mai greu să vină. Se spune că ”It takes a village to raise a child” (e nevoie de un sat întreg să crești un copil). Dar iată-mă singură zi de zi, fără bunici aproape, fără nimeni de dimineața până vine S (și atunci sunt zile în care se închide în living pentru cursuri). Mă simt izolată. De prieteni care au alte preocupări, care nu mai sună ”să nu deranjeze copilul”, nu mai vin ”să nu ne dea vreun virus” sau care îți spun direct că au alte preocupari acum. Mi-e dor de ceea ce iubeam să fac înainte…să cos, să scriu. Cumva…parcă nu îmi mai aparțin.

Dar știu că este doar o perioadă, asta îmi spun. Și apoi mă uit în ochii ei și știu că va fi mai bine. Pentru ea, acum, sunt lumea toată. Și vreau să știe că lumea e un loc minunat. Acum, suntem totul una pentru cealaltă. Vor veni vremuri când se va desprinde și vreau să pășească cu încredere în viață. Încrederea că orice ar fi, sunt aici.

Va urma.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *