…pentru că acest blog este în primul rând despre acasă. Şi pentru că de multe ori subestimăm puterea ce ne-o tragem din acest spaţiu numit acasă.
Pe negândite a venit noiembrie. Probabil şi voi aţi fost la fel de surprinşi ca şi mine când aţi văzut în calendar luna a 11a. După un octombrie friguros, noiembrie face trecerea firească spre iarnă şi iată-ne din ce în ce mai des preferând căldura căminului decât aventuri pe afară.
Dar schimbarea de vreme nu ar trebui să ne întristeze ci dimpotrivă. Putem învăţa de la cei mai fericiţi oameni din lume, danezii. Se pare că scandinavii au reuşit să transforme iernile lungi şi întunecoase în prilej de explorare a interiorului şi a modului în care poate acesta contribui la starea noastră de spirit.
Ei îi spun “hygge” (pronunțat hooga). Nu are traducere directă dar înseamnă o stare de confort creată într-un anumit spaţiu prin diferite modalități: o cină prelungită şi neprotocolară cu prietenii, o după-amiază leneşă citind o carte tolănită într-un divan în vreme ce în fundal se aude muzică în surdină, lumânări aprinse şi lumina caldă ce o revarsă. Toate sunt despre acest “hygge” iar partea cea mai bună este că oricine poate să se bucure de beneficiile sale.
Cu acest mesaj în minte, vă las câteva imagini din căsuţă. Doar o altă sâmbătă după-amiază în căsuţa în care se ţes vise. Şi e atât de bine :).
Noile mele pijămăluţe. Căutam de ceva vreme modelul acesta în carouri şi nu mai găseam pe nicăieri mărimea mea. Le-am găsit în sfârşit la Lidl şi sunt foooarte confortabile.
Lumina caldă a unui felinar.
Un mesaj ce îmi tare simpatic 🙂
Un ceai cald de seară, făcut din plante culese de bunica mea: tei, sunătoare, mentă. Nu există ceai mai bun 🙂
Micuţa Willow, pe care am primit-o de la o dragă prietenă virtuală. E atât de delicată încât îmi aduce o stare de bine ori de câte ori o văd.
Vă propun şi vă provoc să vă bucuraţi de aceste zile friguroase încălzind căminul vostru cu mici detalii menite să vă ofere vouă şi celor dragi o stare de bine.
Din căsuţa în care se ţes vise,
Cu drag,
Ingrid
Ceaiul facut din flori culese de bunici e cel mai bun (dupa ce scriu comentariul ma duc sa-mi fac si eu un ceai de menta de la bunica).
Ma bucur mult ca-ti place fetita cu flori :*.
N-am auzit pana acum de hygge, dar sigur l-am practicat pentru ca pentru mine e chiar esential sa pot sa ma retrag in linistea casei, iar toamna si iarna e timpul cel mai propice pentru asta. Totusi, fara sa vreau sa stric vraja postarii, iti marturisesc ca ma simt vinovata ca-mi pot oferi placerea de a sta la caldura, la lumina calda a unei veioze si de a ma desfata cu o carte, un film cand ma gandesc la oamenii fara casa sau la oamenii care umbla prin ploaie, frig adunand sticle de plastic pentru a face rost de ceva bani (chiar azi am vazut unul :().
Draga Maria, nu strici vraja postarii chiar deloc. E mare lucru sa te gandesti la cei mai putini norocosi, cei care nu au caldura unui camin. Inseamna ca in tine rezoneaza ce trebuie, o sensibilitate ce nu trebuie sa o pierzi niciodata.Si sper sa fie cat mai multi oameni ca tine. Daca poti cu un gest cat de mic sa aduci alinare unui astfel de om (nu stiu, sa ii duci sticle de plastic cand il vezi strangand langa blocul tau, sau oferindu-i o pereche de manusi) faci mare lucru intr-o lume ce e atat de rece. Cu toate astea nu trebuie sa te simti vinovata pentru caldura casei tale. Ea vine din sufletul tau, nu din avere. O lumina calda a unei lumanari nu inseamna mult, poate mai putin decat perechea de manusi dar e ceva ce faci pentru sufletul tau. Si nu trebuie sa te simti prost. Te imbratisez, iti multumesc pentru gandul bun ce l-ai adus-o aici prin comentariul tau.