Eu am fost tot timpul genul de persoana care vede ceva bun in orice situatie. Si mai cred de asemenea ca nimic nu este intamplator.
Unul din lucrurile bune de care ma bucur avand in vedere schimbarea statutului meu de angajat este ca am scapat de un mediu toxic pentru mine. Fara sa imi dau seama intrasem intr-un sistem continuu ce imi genera mult stres, frustrari si nemultumire. Nu a fost tot timpul asa. A fost o perioada in care a fost o placere sa imi fac meseria. Au fost ani frumosi. Dar din pacate unele decizii manageriale au transformat o companie ce punea mult pret pe calitatea serviciilor, pe seriozitate atat fata de clienti cat si fata de angajati intr-o firma dispusa sa faca orice (inclusiv mintirea cu nerusinare a clientilor si angajatilor) pentru luxul unor anumite persoane. Vorba unui fost coleg: “bani sunt, luxul e mare”. Si nu ma pot abtine sa nu observ evolutia unor oameni care atunci cand am venit in firma, acum aproape 6 ani, erau un exemplu pentru mine. Sa devina incet-incet, pe masura ce isi extindeau si deschideau noi afaceri, oameni fara scrupule si lipsa de respect fata de cei din jur. Dar cred ca asta este puterea malefica a banului.
Dar sa lasam trecutul trecutului 🙂 si sa privim inainte, nu-i asa?
Un alt lucru de care ma bucur este ca acum am timp sa fac toate acele lucruri pe care le-am tot amanat. Si asta include o masiva curatenie in casa. Acum am timp sa iau la rand toate acele dulapioare, rafturi ce s-au aglomerat de tot felul de prostioare neglijate atata timp. Si e mult de munca :). Ca sa nu robotesc pana la epuizare, m-am gandit sa imi alcatuiesc un program: dimineata cafea cu S, o ora verific blogul si citesc alte bloguri ( nu de alta dar dimineata se incepe intr-un mod placut din cate stiu eu, ca sa mearga bine toata ziua 🙂 ), doua ore curatenie intensa pe zone – azi am facut curatenia saptamanala – aspirat, spalat baia, sters praful + bonus am descongenstionat dulapul cu condimente din bucatarie unde era o mare harmalaie. Cred ca se certasera intre ele :)).
Pe termen scurt mai am cateva planuri in ceea ce priveste eliberarea casei – planuri ce intra in categoria unei vieti simple la oras. Am de gand sa scap de multe lucruri inutile ce le-am “harciogit” atat de constincios, sa le sortez pe cele ce vor ajunge la gunoi iar lucrurile bune am de gand sa le donez.
Ce nu pot neglija in toata aceasta aventura a mea este lipsa in casa a unui venit ce reprezenta aprox. 40% din bugetul familiei. Dar uite ca ne descurcam, facturile sunt platite la timp si asta fara sa intram in fondul de urgenta deocamdata. Imi dau seama cat de mult cheltuiam inutil. Cumva aceasta perioada este una in care imi pot da seama unde am gresit si sa compun unele strategii de gestionare a bugetului pe care sa le pastram si dupa ce vor veni perioade mai prospere. Voi mai discuta despre asta pe masura ce voi dezvolta subiectul.
Acum sunt la o mica pauza. Mai departe urmeaza sa ma apuc de mesterit la masina de cusut. Iarasi, unul din lucrurile bune este acesta. Ador linistea din casuta mea. Si vi se va parea ciudat, iubesc aceste ore de singuratate. Este inspirationala :). Savatie Bastovoi spunea: “…peste tot in lume se stie ca revelatiile se primesc doar in singuratate”; ” a te teme de singuratate este dovada imaturitatii spirituale si a incapacitatii de a intelege adevaratele sensuri ale conditiei umane” (recomand articolul, il gasiti aici ).
Am mintea plina de idei si abia astept sa le pun in practica. Ma gandesc deja la Craciun si am in lucru cateva surprize. Doar ca va mai dura ceva timp pana cand ma voi putea lauda cu ele aici :).
Iar de gatit ma gandesc azi la o placinta de post cu mere si nuci. Este vineri si ceva mai light cred ca este binevenit dupa ce saptamana aceasta am facut exces de gatit – asa dor mi-a fost! Am redescoperit placerea cinei impreuna la lumina lumanarii, cu un pahar de vin, satisfactia unei mese calde, pregatite pe indelete.
Si iata asadar ca lucruri bune ies din perioade sumbre. Important este sa ii avem pe cei dragi alaturi si aripi de inspiratie ne vor creste in locul celor frante. Ca pasarea Phoenix, nu?
Demult nu am mai citit un jurnal atât de frumos aici la tine 🙂 și noi stăm în cumpănă cu întoarcerea mea la lucru. Încă nu știu dacă a fost cea mai bună decizie, dar când sunt și copii la mijloc, parcă stau puțin altfel datele problemei.
Toamnă frumoasă, tot cu pace în inimă îți doresc!
Multumesc Lidia, ma bucur ca ti-a placut jurnalul meu :). Asa este, noi momentan suntem doar noi doi si privim altfel lucrurile, avem inca luxul de a spune NU, chiar stiind ca o vom duce mai greu o vreme. Mult curaj si putere, Lidia! Zile frumoase sa ai!
Daca iti pica in mana Arta simplitatii, de Dominique Loreau, merita citita! E o carte buna! Si eu am in paln sa scap de multe lucruri inutile din casa, trebuie sa recunosc, sunt maestra la strans lucruri nefolositoare. Imi pare bine ca ai o perioada de regasire, profita de timpul tau liber si frumos…..astept poze cu ce mesteresti!
Arta Simplitatii am rasfoit-o in vacanta, o am de la Anca . E plina de resurse 🙂