Pagină de jurnal: o după-amiază mohorâtă de duminică

Sau cum putem face o după-amiază mohorâtă de duminică să fie chiar plăcută

Nu vă spun ce sentiment plăcut este, într-o zi întunecată și friguroasă, să stai în vârful patului, cu o carte sub nas, aruncând câte un ochi la Mitzuska ce a înflorit ca popcornul în culcușul ei preferat de la calorifer. Nu vă spun. Dar poate ghiciți 🙂

Da, e una din acele zile în care parcă pământul s-a oprit din rotație, cel puțin pentru mine. Știu că undeva acolo, unii oameni au ieșit la o cafea sau la cumpărături sau chiar au treabă. Lumea zumzăie chiar și într-o zi de duminică. Dar nu și aici, nu în căsuța lui Ingrid. Aici timpul s-a oprit. Până mâine dimineață, când trebuie să plec la muncă :).

Inițial ziua aceasta era rezervată. Trebuia să sosească sora din Anglia cu familia dar din cauza unor împrejurări neașteptate nu au mai ajuns astăzi la noi. Îmi pare tare rău, mai ales că nu ne-am văzut de ceva timp…de vara trecută. If you read this, sis, ne vedem de Paște (acușica), drum bun! 

Așadar, cu agenda complet goală pe ziua de azi, am pierdut vremea cu o cafea (două, dar de luni le mai răresc :D), un mic dejun delicios (pâine prăjită cu topping de: brânzică pufoasă, avocado și un ochi perfect deasupra), un film subțire dar plăcut pe Netflix (The Perfect Date) și desigur smotocit pisica din dotare, până când și aceasta a considerat că destul e destul și s-a retras în culcușul mai sus menționat.

Vă ziceam că citesc ceva? Orele îndepărtate de Kate Morton. Am citit review-uri bunicele pentru carte și chiar mă entuziasmase începutul dar pe parcursul lecturii tot am impresia că ”mi-a fost vândută” o rețetă de succes: suspansul creat în primele pagini și apoi alte 500 revenind obsesiv la o singură noapte în care s-a petrecut totul. Dar e o lectură plăcută totuși. Îmi place cum își creionează autoarea personajele și cum reușește să creeze atmosfera.

”Nu era doar căldura, adierea blândă sau mireasma pe care nu o putea desluși, ci un amestec ciudat de stări, împrejurări și atmosferă, și, deși abia aștepta să se înroleze și să-și înceapă treaba, deși picioarele îi zvâcneau uneori noaptea de nerăbdare, în clipa aceea ar fi dorit ca timpul să se scurgă mai încet, să rămână acolo, plutind așa, pe vecie…

– Cum e apa?

A tresărit la auzul vocii ei. Singurătatea absolută, sfărmâmată asemenea unei coji de ou de aur.” (Kate Morton, Orele îndepărtate)

Misterul și suspansul sunt bine întreținute deși pe alocuri forțate. O recomand pentru o duminică cu vreme mohorâtă, ca aceasta :).

Dacă ați rezistat cu lectura acestui post până aici, vă felicit pentru răbdare. Și vă mulțumesc. Mai abuzez puțin de răbdarea voastră întrebându-vă ce anume vă face să reveniți pe pagina IngridHome. Sunt curioasă pentru că în ultima vreme îmi tot pierd motivația de a scrie și m-aș bucura dacă mi-ați spune ce anume ați vrea să găsiți când deschideți blogul, astfel încât să fie o lectură interesantă pentru voi:

• pagini de jurnal

• review-uri despre cărțile citite

• recomandări filme

• despre călătorii, experiențe personale

• diverse articole despre o viață mai simplă

Gata, nu vă mai chinui. În semn de mulțumire, vă las o poză cu Her Royal  Fluffiness, Mitzuska.

Duminică frumoasă în continuare!

Din căsuța în care se țes vise,

Cu drag,

Ingrid ♥