O lunga pagina de jurnal :)

Viata noastra este alcatuita dintr-o sumedenie de caramizi. Una peste cealalta, una langa cealalta, nici una nu este la fel si de cele mai multe ori nu noi suntem cei ce decidem succesiunea lor, nu noi suntem cei ce decidem modelul final.

Sunt intr-unul din acele momente in care ma intreb care este scopul noului design din suita caramizilor mele. Pentru ca in toate exista un scop, un mesaj.

Lasand metafora deoparte, am sentimentul ciudat ca sunt la inceput de drum. Sentiment pe care l-am mai simtit acum cativa ani cand ne-am mutat in casa noua. Recent eu si S am facut un pas important in viata. Daca pana acum stiam ca el este jumatatea mea, acum am intarit acest sentiment si in fata lui Dumnezeu. Si aceasta era o caramida ce astepta de ceva timp sa fie pusa dar acum i-a fost timpul ei, pentru a intregi un model cunoscut doar de Cel de Sus.

La foarte scurt timp dupa evenimentul de care ne-am bucurat atat, a trebuit sa spun “bun ramas” locului meu de munca, pentru ca firma la care lucram a facut niste alegeri incompatibile cu principiile mele. Mi-a fost greu sa renunt si inca imi este. Mi-e greu mai ales sa inteleg de ce acum. Nu pot decat sa cred ca acest hop este doar o alta caramida al carei loc nu este in masura mea sa il aleg, ca este un motiv pentru care ea si-a ales acest moment si nu altul.

Norocul meu este ca nu sunt singura. S este langa mine si isi ia in serios rolul de sot iubitor si ma sustine, ba mai mult spune ca este cel mai bun lucru care putea sa mi se intample :). Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un sot atat de intelegator si care are grija de mine, este atent la momentele mele de deznadejde si mereu are o replica, o glumita sa ma faca sa rad chiar cand eu pic in tristete.

Si ca sa nu imi umplu zilele cu ganduri negative, oameni frumosi au aparut in viata mea si mi-am ocupat timpul lucrand cu drag si suflet la masina de cusut. Am luat si acest lucru ca pe un semn – ca este momentul sa acord mai mult timp pasiunii mele, exact ceea ce va incurajam pe voi sa faceti intr-o postare anterioara. Nimic nu este intamplator si poate Dumnezeu vrea sa imi spuna ca e momentul sa aplic ceea ce gandesc dar nu am avut curajul si energia sa fac.

In lumina celor de mai sus nu pot sa nu privesc totul ca pe un nou inceput. Iar ca povestea acestui nou inceput sa capete o nota romantica, joi ne imbarcam intr-o croaziera pe Mediterana, in ceea ce va fi saptamana noastra de miere, un alt mic detaliu in mozaicul vietii noastre.

Asa ca va doresc o saptamana de toamna frumoasa, sa ne vedem cu bine aici in Octombrie cand voi reveni – sper eu- cu forte proaspete si multa motivatie 🙂

Cu drag,

Ingrid