O călătorie către sine 2 – Brănești, back to the roots

Am avut un feeling bun în legătură cu destinația încă de când am interacționat prin intermendiul mesajelor cu gazda, Roxana. Foarte promptă în detalii, m-a asigurat că va fi exact ceea ce căutam: un loc liniștit, departe de gălăgia stațiunilor și, bonus, animăluțe la proprietate, adică ceva de smotocit între reprizele de nefăcut nimic :).

Localitatea este Brănești, undeva aproape de Târgoviște și cam la 1 oră și 40 de min de București. Dacă numele nu vă spune nimic, ei bine acolo este și Magic Camp. În liniștea din sat se auzeau din când în când copiii încurajându-se la diferitele activități.

Căsuța ce se închiriază e o veche căsuță tradițională renovată și utilată cu tot ce ai nevoie, situată într-o curte mare și verde ( Maria, ai de tuns iarba, nu glumă 😉 ), cu un cerdac generos și confortabil, umbrit de o perdea de viță de vie. Ai toată intimitatea pe care ți-ai putea-o dori dar în același timp te simți în siguranță pentru că nu ești chiar singur. Și asta a fost una din dileme mele, nu-mi va fi oare frică? Ei bine, deloc, în prima seară am dormit chiar cu ușa deschisă, să aud ploaia curgând. E acolo lovely Maria, cu viteazul Taz și năstrușnicul Oreo (acesta fiind iepurele) și încă o căsuță locuită în spate- dar oamenii tare discreți. Maria are mâini de aur și face cele mai faine aranjamente și buchete de flori (A fairy’s corner este pagina unde puteți vedea minunățiile făcute de ea precum și mici aventuri de la căsuță).

O să mă întrebați dacă nu m-am plictisit cele 4 zile cât am stat acolo. Aruncați o privire la pozele de mai jos și trageți singuri concluzii.

Nu vă pot descrie senzația de a sta seara, la lumina lumânărilor, în cerdacul mai sus amintit, cu un pahar de vin, ascultând zgomotele satului. Până și ciorovăiala vecinilor mi s-a părut atât de ”din experiența care trebuie”, încât nu pot spune că a fost ceva care să-mi displacă. Cât despre animăluțe, se pare că am un adevărat magnet la mâțe și cred că și ele s-au bucurat în egală măsură de compania mea :).

Ce-am făcut? În mare parte am citit- mă tot lupt cu ”Noaptea de Sânziene” a lui Eliade. Are exact doza de mister pe care o caut atunci când citesc ceva. Și am scris. Mai nou scriu, ca un soi de terapie cred. Și asta face parte din strategia de reconectare. Dacă o ieși ceva din tot ce scriu, nu știu. E work in progress 🙂

În rest, ce să vă povestesc? Am plecat de acolo încărcată pozitiv sufletește, cu gândul că voi reveni cu drag și cu altă ocazie.

Căsuța o găsiți pe Airbnb aici. Iar experiența, e a fiecăruia, personală.

PS: niciun animăluț nu a fost rănit în smotoceală ;p

Cu drag,

Din căsuța în care se țes vise,

Ingrid♥