Intotdeauna mi-au placut lucrurile simple, incaperile aerisite, poate si din cauza asta am fost si sunt atat de atrasa de designul scandinav. Despre minimalism am aflat abia de cativa ani si m-a atras ca un magnet.
Nu ne dam seama cat de mult ne incarca psihic dezordinea. Cand lucrurile nu isi au locul lor, cand le mutam de colo-colo fara a le gasi rostul, cand ne agatam de lucruri care nu ne mai sunt bune doar pentru ca nu ne induram sa le aruncam, toate acestea atarna asupra starii noastre de bine.
De cand a venit Eli in viata noastra am resimtit si mai mult nevoia de simplificare. Locuim intr-un apartament de 2 camere iar lucrurile au devenit…aglomerate. Unde mai pui ca si S. este un “strangaret” …
Tot cautan eu solutii am dat peste o provocare. Ideea nu imi apartine, am preluat-o de pe un grup de “minimalisti” dar mi se pare un bun inceput.
Noiembrie- 30 de zile de debarasare : in fiecare zi trebuie sa te desparti dupa cum urmeaza:
-ziua 1: un lucru
-ziua 2: 2 lucruri
-ziua 3: 3 lucruri
Ati prins ideea 🙂 . Cine intra in joc?
Asadar trebuie sa gasesc putin timp (daca ma lasa Eli) si sa infrunt demonii adunatului de lucruri. Voi arunca/dona/vinde iar la final de luna revin cu concluziile.
Cred c-am fost inclinata spre minimalism de cand eram mai mica (cand eram in facultate, in vacantele de vara intotdeauna faceam curat in toata casa mamei, ca un fel de relaxare dupa examene; organizam mai ales balconul, care era un fel de mic depozit; din balconul mamei am aruncat muuulte lucruri, mereu, si niciodata nu s-a plans mama de lipsa vreunui obiect; pana la anul strangea iar diverse si iar faceam razie; acum stiu ca nu e in regula sa arunci lucrurile cuiva, chiar daca par inutile si-am avut noroc ca n-am aruncat ceva important pentru ea).
Lucrurile mele sau obiectele pe care le folosesc eu sunt triate mereu, dar sotul si fetita sunt niste mici harciogi. Asadar am invatat sa supravietuiesc cu ei 🙂 si, din cand in cand, sa-i conving sa triem, sa reorganizam. Chiar sambata am scos toate plusurile (doua sacose maricele de panza, pline ochi, din lada cu jucarii) cu speranta ca, impreuna, vom mai da cateva unei fetite (am avut o ocazie), dar, cum le-am scos, asa le-am pus la loc (adevarul e ca sunt dragute). Daca ar fi dupa mine, as dona, darui sau arunca (dupa caz) multe obiecte din casa, sa simt ca respir mai bine (la figurat vorbind).
Spor la triat! Bucura-te ca Eli e inca mica si, momentan, ai doar un singur “adversar” strangaret de invins 😛
Asa e, momentan doar cu harciogul de S. ma lupt. Am incercat sa intru si in ale lui dar s-a lasat cu suparare asa ca imi vad de ale mele. Am si la mine ce tria asa ca nu ma plang 🙂