Dimineata, la 6:30 m-a sunat tata. M-am speriat. I-am raspuns. Vroia sa vada daca suntem ok si nu am iesit in oras in club in noaptea cea a trecut. Deschisese televizorul si vazuse stirile…
Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei ce si-au pierdut viata intr-un mod atat de tragic si stupid si sa aiba grija de familiile lor. Pentru cei raniti lupta abia incepe.
Azi pregatisem o alta postare dar nu pot acum sa mai scriu despre altceva. Pentru cele 3 zile de doliu national voi pastra linistea pe blog.