Afara e o ceata sa o tai cu cutitul, inca de dimineata. Nu cred ca se va ridica azi. Eu mi-am facut culcus in fata ferestrei mari din living, langa calorifer, la “umbra”bradului impodobit si ma gandesc ce sa fac azi….voi mai citi din “Jurnalul Fericirii”…voi asculta muzica la casti…mda…voi lenevi 🙂
Va las cu cateva cuvinte intelepte ale lui N. Steinhardt, potrivite pentru o dupa-amiaza de duminica:
“Mai ametitoare vorbe nu s-au rostit niciodata, afara de: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele“. Despre care imi spun ca daca din toata Biblia n-ar ramane decat ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenta divina a crestinismului. (…) Si cred si nu cred, simultan. Dedublarea. Contradictia. Deci incertitudinea, angoasa. Constiinta otravind totul, otraveste si credinta pe care in clipa cand ne dam seama de ea o prefacem in necredinta deoarece gandind credinta o scoatem din inefabil, din candoare.
Dar si iesirea, nadejea, nimic nu-i pierdut: pentru ca smerit adaog:ajuta-ma, luand aminte ca omeneasca mea conditie e indiscutabil legata de paradox si contradictie.“