O cale de stele:
Un proiect finalizat, pentru un om mic şi drag:
O carte abia începută:
O poezie de care m-am îndrăgostit:
Instantanee din ultimele zile în care am lipsit. De fapt sunt multe lucruri nespuse, multe adunate dar acestea sunt unele dintre cele ce mi-au mângâiat inima.
A fost un început de an greu, cu multe griji pentru noi. Griji mai ales pentru cei dragi. Dar sper că odată cu venirea primăverii să se rezolve multe. E multă speranţă în primăvară, nu credeţi?
Până atunci, o nouă lenjerie de pat se pregăteşte în atelier. Încet, în tihnă, aşa cum şi-a dorit şi viitoarea posesoare :). E ceva în lucrul de mână ce mă linişteşte nespus. Poate pentru că deşi am devenit o generaţie a calculatoarelor totuşi mai păstrăm în genă nevoia de a lucra cu mâinile, o nevoie ca o terapie.
Zile frumoase să aveţi, să vă bucuraţi de primăvară!
E tare simpatică paturica pentru bebe! De cum am vazut-o am vrut sa te întreb: cum ai reuşit să coşi aşa bine două materiale de grosimi diferite (bumbac subţire şi pluş)?
Am incercat şi eu mai demult, pentru un cadou, şi a ieşit o varză murată :)), am sfârşit prin a coase păturica de mână pentru că, folosind maşina de cusut, bumbacul se încreţea cand încercam să-l ataşez de pluş. Am descusut de multe ori, apoi m-am lăsat pagubaşă şi-am cusut de mână.
Este vreun picioruş special al maşinii de cusut? Am observat mai demult ca avem aceeaşi maşină de cusut (Singer tradition)
Îţi doresc să se fi risipit deja grijile de care spuneai sau să fie pe cale de a fi rezolvate. O primavară liniştită!
Ma bucur ca iti place. Intr-adevar, a fost o provocare sa cos cele 2 materiale si vatelina la mijloc. Problema a fost ca plusul este mai elastic decat bumbacul si a trebuit sa fiu foarte atenta sa nu ramana in urma :)). Nu am avut piciorus special , doar am umblat la tensiunea firului si am cusut incet.
Iti multumesc, o primavara reusita si tie!