Sunt o persoana care viseaza mult. Cred ca aici seman cu tatal meu. Drama tatalui meu este ca nimeni nu a crezut in visele lui sau poate el nu a reusit sa ii convinga pe ceilalti sa creada in ele. Mereu, cand merg acasa si stau cu el de vorba ma regasesc in el, in elanurile lui si nu pot sa nu observ cu regret aripile sale frante.
Ceea ce am apreciat cel mai mult la parintii mei a fost ca ne-au lasat (pe mine si pe sora mea) sa ne urmam propriul drum in viata, sa facem ceea ce ne dorim. Desi modesti ne-au oferit o copilarie frumoasa, ne-au dat o educatie si cel mai important ne-au incurajat sa ne facem propriul drum, sa luam propriile decizii si sa ne bazam in primul rand pe propriile forte. Este educatia pe care si eu as vrea sa o dau copiilor mei.
Acum, ca Dumnezeu ne-a ajutat cu apartamentul si avem locusorul nostru, visele mele se indreapta catre alte “culmi”. Incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult la ceea ce fac si mai ales la ceea ce imi doresc sa fac in continuare. Cineva apropiat, cand i-am spus ca imi doresc ca jobul meu sa fie ceva ce chiar imi place sa fac, m-a contrazis si mi-a spus ca nu intoteauna facem ceea ce ne place iar serviciul nu trebuie neaparat sa ne si placa.
Eu totusi refuz sa cred asta. Dimpotriva, ar trebui ca jobul sa ne ofere satisfactii nu doar materiale ci si confortul de a face ceva placut, sa fie ceva ce facem cu pasiune. Si catre acest scop incep sa ma indrept acum, macar cu visele.
Ma cunosc, nu sunt o persoana care sa se multumeasca cu starea de fapt si sa se incalzeasca cu vise. Pentru mine visele sunt primul pas in realizarea unui lucru. Mi-e teama ca daca nu voi face pasi fermi catre indeplinirea dorintei mele voi fi trista si voi avea ca si tatal meu aripile frante.
De fapt prin postarea aceasta cred ca incerc sa ma incurajez pe mine insami sa fac pasii catre ceea ce vreau sa incep. Si la fel de bine stiu ca voi incerca sa caut aprobarea cuiva, dar mai ales a lui S, care sa imi spuna ca este ok visul meu, sa imi spuna sa continui, ca este o idée buna, desi ar trebui ca motivatia mea sa fie strict din interiorul meu.
Voi cum gestionati visele ?