căsuța în care se țes vise

căsuța în care se țes vise

Despre simplitate

Si totusi lucrurile nu ne fac mai fericiti…asta cugetam eu mai devreme analizand un lung sir de “vreau”, “pot/ nu pot”,  “imi trebuie (?)”.
In preajma sarbatorilor suntem parca mai tentati sa cumparam. Parca toate ofertele sunt mai interesante, promotionale, parca nici asta nu ar strica, nici cealalta, cumperi in plus ca “poate-ti trebuie” sau daca nu, gasesti cui sa faci cadou. A nu se intelege gresit, bineinteles ca e frumos sa daruiesti dar nu mi se pare normal ca simplul gest de a oferi sa devina o corvoada sau un stres. Unde mai e atunci bucuria?

In alta ordine de idei, tot ceea ce consumam trebuie platit, deci trebuie sa castigam. Acum, oamenii sunt diferiti, au stiluri de viata diferite si trebuie sa intretina anumite standarde. Desi paradoxal, eu cred ca putem pune egal intre nevoia unui om amarat de a-si asigura hrana si “nevoia” unui om bogat de a-si petrece de exemplu, revelionul intr-o locatie selecta. Cu cat veniturile individului cresc, cu atat si nevoile si dorintele sale vor creste, cu atat va vrea mai mult. Si atunci ce face? Munceste mai mult ca sa castige mai mult, este din ce in ce mai stresat (pentru ca slujbele bine remunerate vin de obicei si cu responsabilitati destul de presante) pentru a-si hrani orgoliul si stilul de viata. Daca l-ai intreba pe un director de banca daca ar putea trai cu mai putin de o mie de euro, sunt sigura ca ti-ar spune ca nu (motive: rate la casa, vacanta, taxa la gradinita/scoala privata a copiilor etc).
In fapt, noi nu avem nevoie de atatea lucruri. Dumnezeu ne-a dat tot ceea ce ne trebuie: pamant pe care sa ne cultivam hrana, animale care sa ne ajute in munca si care ne si imbraca si hranesc, paduri din care sa ne construim casele. Dumnezeu ne-a dat ziua sa ne bucuram de ea, rasaritul e o minune in fiecare zi, la fel ca si apusul si totusi, cati din corporatistii inchisi in birouri le vad zilnic?
Ajung la intrebarea : pentru ce muncim? De unde nevoia aceasta de a avea mai mult? De ce este atat de greu sa ne desprindem de ceea ce asteapta societatea de la noi? Nu pot decat sa cred ca ne autodistrugem voluntar iar societatea noastra ne impinge catre asta. Reclamele ne vand produse dar de fapt ne cumpara frumos libertatea.
Bun, si am consitentizat asta. Sunt dispusa sa las totul si sa ma mut la tara unde as avea toate bucuriile unei vieti simple? Nu, pentru ca sunt multe indatoriri sociale si familiale care eu consider ca nu ma lasa sa fac asta (dezamagirea parintilor, parerea prietenilor si mai ales vointa sotului).
Si atunci, ce facem? Tema de meditare.

La final, va las sa savurati cateva fotografii care pentru mine descriu exact viata simpla pe care mi-as dori-o. .Mai multe gasiti pe blogul lor: http://chatamagoda.blogspot.ro/

_MG_0710

4

100_6136

100_7059

pensiune



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.