Viata este frumoasa, viata e imprevizibila si viata e …amuzanta.
Nu demult povesteam aici despre stilul scandinav, ca fiind stilul in care ma regasesc cel mai mult, ba mai mult, pana si numele Ingrid este de rezonanta scandinava. Pentru ca soarta este asa cum am spus, amuzanta, am reusit sa ne gasim cuibusorul nostru, un micut apartament intr-un complex cu nume…scandinav. Nu, inca nu ne-am mutat dar lucrurile merg inspre bine si speram ca primavara sa ne gaseasca in casuta noua.
Pentru noi a fost un proces lung si anevoios. Cand vad reclamele la programul “Prima casa” : “Acum e atat de simplu sa ai casa ta. E ca o joaca de copii”, nu pot decat sa zambesc. Important este ca dupa luni de tensiune si asteptare, cumva, am inceput sa visez. Si visez….
…la o terasa cu muscate, cu scaune din lemn si o masuta mica unde sa imi beau cafeaua dimineata la rasarit de soare …
…la un coltisor pentru atelierul meu, masina mea de cusut, materialele mele, proiectele mele, un coltisor doar al meu…
…la ocazii in care sa am prieteni in vizita, in jurul unei mese primitoare…
… la o pisicuta care sa ma intampine cand ajung acasa…
…la liniste, la zile senine, la sentimentul de “acasa”.
Posibilitatea de a visa este unul din cele mai frumoase daruri pe care Dumnezeu ni le-a oferit. Transformarea lor in realitate tine totusi de noi.
Zile senine si pline de vise sa aveti!