Acum ceva ani, când am început să scriu pe acest blog nu știam prea bine ce vreau de la el. Scriam, vorbeam despre pasiunile mele și cam atât, fără să aștept vreun răspuns de cealaltă parte a ecranului, fără o idee clară pentru cine și de ce scriu. Curând însă, natural, feedback-ul a început să apară și am descoperit cel mai important lucru: o întreagă lume la scară mică, persoane ca și mine ce au trecut cu pasiunea lor în virtual iar inevitabil simpatii s-au legat, am început să comunicăm iar după mult timp chiar să ne vedem ca niște prieteni vechi.
De ce spun asta? De curând m-am întâlnit cu Dana de la Idei Cusute, o fată cu mâini fermecate pe care o urmăresc de mult timp și iată că în sfârșit am avut și curajul să trecem în lumea reală legătura ce se crease deja în virtual. Am plecat de la întâlnirea noastră încărcată cu energie creativă și cu poftă de cusut iar asta pentru că îmi dau seama acum cât de reconfortant este să poți vorbi pe aceeași limbă cu persoane ce împărtășesc aceeași pasiune. Altfel se leagă lucrurile iar subiecte sunt câte în lună și în stele.
Nu știu vouă dar mie mi s-a întâmplat să cer o părere lui S. Sau unei prietene referitor la un proiect de-al meu și să primesc răspunsul: nu știu ce să zic, aș vrea să te pot ajuta dar nu ma pricep..Voi nu ați pățit?
Întâlnirea cu Dana m-a făcut să înțeleg cât de importantă este o comunitate ce are preocupări comune. Cumva, în lumea modernă, cred că am pierdut semnificația și importanța acestui concept. Văd în jurul meu o societate centrată pe individ, pe reușită personală și individuală dar am pierdut din vedere câte beneficii ne poate aduce simpla comunicare cu oameni ce au aceleași pasiuni.
În mediul virtual găsim astfel de comunități- grupuri pe Facebook de exemplu – cred că sunt acum în toate domeniile. Și e adevărat, te poți conecta de oriunde: de la serviciu, de acasă din vârful patului, din tramvai etc și gata, ești acolo. Dar virtualul îți lasă posibilitatea de a fi un simplu spectator pasiv, nu te implică pe când contactul direct cu oamenii în cauză te provoacă, te stimulează, te inspiră.
Ce spun eu aici nu e nimic nou, nu am inventat gaura la covrig, cum se spune. Ci vreau sa va readuc în atenţie importanţa acestui concept de comunitate pe care mulţi dintre noi l-am uitat în momentul în care ne-am refugiat în virtual.
Vă sfătuiesc aşadar să vă înconjuraţi de oameni ce vă pot inspira, ce pot aduce o încărcătură pozitivă în viaţa voastră, cu care puteţi comunica pe limba voatră şi vă asigur că veţi fi mult mai inspiraţi şi încrezători în tot ceea ce veţi vrea să întreprindeţi.
Vă las cu o fotografie a frumosului dar pe care l-am primit de la Dana – săculeţi doldora de lavandă parfumată lucraţi cu migală de ea.
Cu ocazia asta îţi multumesc încă o dată, draga mea, şi musai repetăm experienţa 😉
ce frumos cadou!