Stiti probabil deja una din marile mele mici dorinte: sa fiu mai matinala. Am scris despre asta intr-o mini- serie de postari reunite sub eticheta dimineata.
Concluzionam eu pe atunci ca “Cine se trezeste de dimineata, mai traieste o viata!”. Si tind sa cred ca aveam dreptate :). In anotimpul rece nu simt atat de mult nevoia de a avea mai mult timp dimineata, sigur si din cauza faptului ca se lumineaza mai tarziu.
Dar odata cu venirea primaverii si acum a verii, eu tot nu am reusit sa scap de obiceiul prost al somnului de dimineata. Dap, am incercat smecheria cu rasplata si e adevarat, putin functioneaza. Reusesc sa ma trezesc cu 20 de minute mai devreme decat de obicei pentru a-mi bea cafeaua in tihna (atat cat se poate numi tihna cu Mitzuska proaspata ca o floricica si cu chef de joaca 🙂 ). Dar aici se termina distractia mea de dimineata si incepe cursa in lumea celor mari- drumul spre serviciu si cele aproape 9 ore de munca la birou, drumul spre casa si oboseala de sfarsit de zi cand deja nu mai sunt in stare sa mai fiu creativa.
Dar astazi, cu putin ajutor din partea Mitzuskai care, dupa o anumita ora aleatorie din noapte nu mai are somn….am scos capul din pernele albe si pufoase si am stat. Si-am ascultat, prin geamul rabatat, linistea de afara. Ei bine, natura se trezeste devreme. Si cum la mine, in Scandinavia :), afara inseamna o zona intinsa de case si cat de cat verdeata, am ramas fascinata de linistea placuta a diminetii intrerupta doar de cantatul cocosilor, de pasarile diminetii. Am scos nasul din pat si am adulmecat racoarea diminetii si am privit lumina difuza a zorilor.
Ei bine, asa de dimineata imi propun sa ma trezesc de acum inainte, sa am cateva ore de liniste si inspiratie. Asa poate voi gasi si acel timp ce imi lipseste pentru proiectele mele de suflet.
Deci, maine dimineata, alarma mea va fi setata la ora…05:30. Hm…credeti ca o sa-mi iasa? Voi invinge eu balaurul de somn?