Introducere:
Eu nu sunt o persoana matinala….deloc! Inainte, cand locuiam la Dristor ma trezeam chiar si la 09:00 iar pana la 10, cand incep serviciul aveam timp sa ma impachetez si sa si ajung la timp.
Dar m-am mutat…la Bragadiru! si acum, lucrurile stau putin diferit. Cum S lucreaza de la 08:00 iar eu momentan depind de el sa ajung in centru, asta inseamna ca ajung pe la…8 si jumatate la serviciu.
Ei bine, de obicei imi petrec timpul navingand pe internet, visand sau ma stiu eu cum. Doar ca azi, mi-am uitat cheile de la birou acasa si iata-ma la 8 juma’ in Centru Vechi, fara posibilitate de a intra in birou.
Stupoare, parca abia acum am deschis ochii si am vazut pentru prima oara centrul vechi. Imi pare rau ca nu am avut aparatul de fotografiat cu mine, dar clar voi mai repeta dimineata aceasta si voi face si ceva poze.
Cuprins:
De ce sunt asa uimita? Ei bine, in primul rand, nu mi-am inchipuit ca la aceasta ora, atata lume este in oras. Adica, ce treburi au oamenii astia? Se intampla lucruri si oameni merg prin oras cand pentru mine nici nu era dimineata!? Bun….si cat de frumos este Centrul Vechi dimineata! Lucrand de 3 ani aici credeam ca le-am vazut pe toate! iar vanzoleala si imbulzeala din timpul zilei si mai ales de seara, cand e muzica tare la terase (desigur, la cate terase, atatea gusturi muzicale!!), miros de nachos, shaorme, gyros, kurtos etc …..pe mine ma obosesc foarte tare si abia astept sa ajung acasa la mine, la liniste si pace… Ei bine, dimineata terasele abia deschid, abia se aseaza scaunele, muzica nu a pornit, gratarele nu inceput sa fumege..ideal!
Dar in dimineata aceasta m-am oprit, am luat o cafea mare cu lapte si un toast, ca pentru o ora si jumatate de asteptat, mi-am scos cartea din geanta si am stat. Si am observat, si am vazut si pasari, si am vazut si oameni si soare, si pisici si cladiri. Cata viata exista intr-o dimineata!
Si cum nu se putea mai nimerit, cartea pe care o citesc acum este: “Cismigiu & Co” (Grigore Bajenaru), o carte savuroasa, delicioasa, pe care v-o recomand cu caldura…si am ras! Radeam singura la terasa, la o cafea cu lapte, in mijlocul iuresului de dimineata, citind si traind parca prima data o dimineata.
Concluzii:
Da’ mult am mai “trancanit” eu despre o simpla dimineata dar pentru mine, a fost o revelatie.
N-am fost eu o persoana matinala niciodata si chiar si cand trebuia sa ma trezesc de dimineata nu reuseam sa ma bucur de cele cateva ore in plus. Dar am concluzionat: cine se trezeste de dimineata, mai traieste o viata! si voi face tot posibilul sa ma bucur de cele cateva ore pe care le pot fura de dimineata, facand lucruri care imi fac cu adevarat placere!
Voi cum va petreceti diminetile? Va rezervati timp si pentru voi?