căsuța în care se țes vise

căsuța în care se țes vise

Post ID: 2038

În cãsuta noastrã timpul se mãsoarã în somnicuri, zâmbete, joacã si inevitabil, uneori si în plânsete de copil mic. De pui mic.

Sunt zile frumoase, dar si grele. Zile senine si zile cu griji. Zile in care e haos în casã si dacã reusim sã încropim vreo curãtenie, in douã zile e la fel. Dar nu le-as schimba pentru nimic în lume.

Cred cã oricât ai citi, oricât ti-ar povesti altii, nimic nu te pregateste realmente sã fii mamã. Cand mã gândeam la cum vor fi primele patru luni cu minunea mea, îmi imaginam cum voi sta în parc citind o carte în vreme ce Eli va dormi linistitã în landou, sub un cer albastru infinit, în fosnet de frunze. Dar ce sã vezi? Eli a urât landoul din prima zi când am scos-o afarã. Si nu, nu s-a obisnuit nici acum. Cand iesim ne stie tot cartierul, sunt mama aia care duce carutul urlator. Uneori nici nu ajungem prea departe cã e prea de tot si trebuie sã ne întoarcem.

La fel cum nu am crezut cã al meu prunc va avea reflux. Pentru cei ce nu s-au confruntat cu asa ceva, refluxul inseamna ca bebe scoate afarã o mare cantitate de lapte dupã masã, între mese, de fapt mai tot timpul si mai ales când ti-e lumea mai dragã. Mi-am fãcut si îmi fac încã atâtea griji în privinta ei, am fost la medici, am cautat “n” solutii si nu am rezolvat. Cicã timpul va rezolva.

Colac peste pupazã



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *