căsuța în care se țes vise

căsuța în care se țes vise

Re: De 8 Martie despre cele 3 repere feminine din viata mea

O postare mai veche dar la fel de actuala, intr-o zi atat de deosebita!

 

„La Multi Ani, dragele mele! Sa aveti o primavara plina de lumina si voie buna!

As vrea sa marchez aceasta zi povestindu-va despre cele trei persoane feminine deosebite din viata mea, cele trei repere din copilaria si adolescenta mea, carora le datorez ce e mai frumos in mine.

Voi incepe cu mama. „Totul este efemer in aceasta lume nesigura, totul exceptand dragostea unei mame” spunea James Joyce si cata dreptate avea. Cele ce sunteti mame sunt sigura ca stiti despre ce este vorba.
Mama mea este o femeie blanda. Acea blandete feminina cum rar gasesti, care sufera cand trebuie sa mustre, sfioasa si simpla, de acea simplitate ca virtute pe care multi oameni vor sa o copieze dar putini o au in mod natural. Mama este acea persoana care ar sacrifica totul pentru cei dragi, care, desi ingrijorata, nu vrea sa te supere cu grijile ei, iar uneori trebuie sa ghicesti printre randuri cand ceva o supara pentru ca ea nu ar putea sa iti spuna. Eu fiind o persoana mai directa, de multe ori as fi vrut ca si ea sa fie mai directa dar imi dau seama ca sfiala si felul acesta al ei de a fi o face pe ea speciala.
In tinerete mama a fost frumoasa. Am regasit recent una din fotografiile ei din vremea cand era domnisoara. Cate vise in ochii ei! Cumva ma regasesc in ea, multe din gesturile, trasaturile dar si ezitarile ei le vad la mine. Iar eu sunt o persoana care viseaza mult. Ma intreb acum ce visa mama cand era tanara? Cand noi, copiii nu eram inca, pe vremea cand orizonturile erau deschise si viitorul o pagina nescrisa? As vrea sa pot sa ii spun acelei fete din fotografie sa nu inceteze niciodata sa viseze si sa fie tare, pentru ca va suferi si anii si grijile vor sapa adanc pe fruntea ei dar mai ales in sufletul ei.
O iubesc pentru ezitarile ei pe care la vad acum la mine,  pentru visele ei din tinerete, pentru sacrificiile pe care le-a facut si nu au fost putine, pentru rochia superba la care a renuntat pentru ca eu sa am rochita la serbarea din clasa intai….Pentru ca este ea, Mama!

In aceasta postare nu este exista locul unu sau locul doi sau trei. Cele trei ocupa acelasi loc in inima mea.

Bunica este pentru mine o icoana, fereastra catre rai. O farama de femeie dar cu spirit atat de prezent si o intelepciune ce vine cumva din intreaga experienta a acestui popor. Mica dar puternica, cea mai harnica femeie pe care am cunoscut-o pana acum, de o inteligenta sclipitoare, cu o vorba dulce si blanda, vindecatoare. Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt legate de casa bunicilor. Totul era posibil in casa aceea mica albastra, cu prispa inalta, toate visele prindeau aripi, protejate de inocenta copilariei.
Pentru ea, pentru bunica mea scumpa, as vrea sa opresc timpul in loc, ba chiar sa il dau inapoi, sa ii spun ca as fi vrut sa duc eu toate necazurile cu care a incercat-o viata, sa nu fi suferit niciodata, sa ii alung singuratatea, sa ii alin batranetea. Daca nu as fi fost asa departe…
O iubesc pentru copilul fericit care exista si acum in mine datorita ei, pentru rabdarea de a ma invata sa fiu omul de astazi, pentru invataturile nepretuite, pentru cinstea ei pe care o am ca si reper in viata, pentru ca datorita ei stiu ca Dumnezeu exista, pentru ca este ea, icoana sufletului meu, Bunica!

Am fost fiica cea mica. Iar ea a fost sora mea mai mare. Oare cate necazuri i-am facut cand eram mici, cat am sacait-o cand ma jucam cu jucariile ei iar mai tarziu ma imbracam cu hainele ei cele mai bune fara sa ii spun? Sora mea a deschis calea pentru mine. Ea a trebuit sa respecte cele mai stricte reguli ale tatei care s-au uitat pana am crescut eu. Multi ani, acasa fiind, o vedeam doar ca pe sora mai mare si atat, cea care le stia pe toate sau trebuia sa le stie pe toate, care trebuia sa imi suporte capriciile si despre care nu intelegeam ca are propriile lupte interioare, propriile suferinte, succese, esecuri. Apoi am crescut amandoua si pot acum sa o vad asa cum e, ca pe o femeie deosebita, si ca o adevarata succesoare a liniei feminine din familia noastra: blanda dar puternica, delicata dar sigura de ceea ce vrea.
Acum sora mea este la randul ei mama si vad in ea acea putere de sacrificiu pe care am vazut-o la bunica si la mama. Sper doar sa nu fie nevoie sa sacrifice din fericirea ei. Imi doresc sa fie o femeie implinita si fericita.
O iubesc pentru ca este cea mai buna prietena a mea, intr-o lume in care prieteniile sunt asa rare. Pentru ca ei pot sa ii spun orice si cred ca orice s-ar intampla, afectiunea pe care o am pentru ea nu ar putea sa dispara.
O iubesc pentru sfaturile pe care mi le-a dat atunci cand am avut nevoie cel mai mult, pentru ca m-a inteles, a inteles cine sunt si a incercat sa ma fereasca de necazuri. Pentru ca este cea mai protectoare sora, dezinteresata, sincera asa cum doar o sora mai mare poate sa fie!

Acestea sunt cele 3 repere feminine din viata mea pentru care sunt atat de recunoscatoare!

O zi senina sa aveti! Daca nu afara, macar in suflet!”

8 martie