căsuța în care se țes vise

căsuța în care se țes vise

Pagină de jurnal

N-am știut cum să denumesc această postare. În fond asta și este, o pagină de jurnal…din autoizolare.

Se face o lună de când lucrez de acasă. Când am plecat de la birou am zis că va fi pentru o săptămână, maxim două. Dar iată că socoteala nu s-a potrivit cum am crezut și ceea ce am luat la început ca fiind de scurtă durată se prelungește. Sper că se va termina curând.

Îmi dau seama acum că am trăit această lună într-o dezorientare totală. M-am uitat la multe filme și seriale, așteptând parcă să treacă timpul, neconștientizând că de fapt timpul acesta e chiar viața și că nu păcălesc pe nimeni altcineva decât pe mine alegând să mă anesteziez în fața televizorului. Timpul acesta, chiar și așa, în autoizolare este la fel de prețios ca oricare altul, poate mai prețios pentru că avem în sfârșit posibilitatea să reflectăm și să ne întoarcem către noi. Știu, tot eu spuneam asta într-o postare anterioară și tot eu nu mi-am ascultat sfatul :).

Dar încep încet-încet să revin pe calea cea bună, zic eu. Săptămâna aceasta spre exemplu mi s-a făcut poftă de cusut. Nu am mai pus mașina în funcțiune de foarte mult timp, credeam chiar că am încheiat socotelile cu ea. Dar iată că draga de ea, ca o adevărată prietenă, mă aștepta cumințică să o scutur de praf și să pornim într-o nouă aventură în urma acului. Pregătesc ceva pentru un pui mic ♥, dar va mai dura puțin până voi dezvălui toate detaliile.

Tot săptămâna asta mi-am amenajat și colțișorul meu pe terasă, de unde scriu acum și de unde ați mai văzut și pozele de pe FB. Nu e mult dar având în vedere situația dată, e mai mult decât nimic. E bucățica mea de ”afară”. Desigur, Mițușca nu putea să lipsească :).

Mițușca nemulțumită de ședința foto

Mă uit cu jind la vremea frumoasă de afară. Conștiincioasă în autoizolarea mea, nu am ieșit decât să duc gunoiul și să fac câteva cumpărături la magazinul din cartier. Vineri în schimb a trebuit să merg mai departe pentru niște medicamente. Pentru asta a trebuit să iau mașina și nu vă pot spune ce sentiment plăcut mi-a dat. Cumva, conducând, singură ca și altădată în mașina mea, am avut o impresie de normalitate. Atât m-am bucurat de condus încât nici nu mi-am dat seama că nu aveam radio-ul pornit :).

Ce am mai făcut? Am mai gătit. Nu sunt prea pricepută în bucătărie, recunosc dar am constatat cu surprindere că ceva comestibil tot scot la final. Da, am ars și o oală în procesul meu de acomodare cu bucătăria dar per total mă declar mulțumită. Văd în perioada asta multe postări cu pâine de casă. Eu vă pot spune că am drojdie (nu știu de ce S a ținut să cumpere) dar niciun curaj să mă apuc de frământat. Să nu mai vorbim de cozonac…

În rest, sunt recunoscătoare pentru fiecare zi în care suntem sănătoși. Sunt recunoscătoare că pot lucra de acasă. S se duce încă la serviciu dar este posibil ca în curând să intre în șomaj tehnic. Sănătoși să fim că le-om duce pe toate. Pandemia asta ne tulbură pe toți. Îmi doresc să se termine cât mai repede și să ne reluăm viețile. Dar până atunci cred că trebuie să învățăm o lecție importantă: că nimic nu este sigur și să ne bucurăm de ceea ce avem și de timpul petrecut cu cei dragi.

Din colțișorul meu vă urez Duminică de Florii binecuvântată și ”Hristos a înviat” celor ce sărbătoresc astăzi Învierea.

Aveți grijă de voi ♥

Cu drag,

Ingrid



1 thought on “Pagină de jurnal”

  • Nici eu nu sunt foarte priceputa, dar crede-ma sunt atatea retete pe internet (asa bine explicate), incat nu ai cum sa dai gres.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *