căsuța în care se țes vise

căsuța în care se țes vise

Omul în căutarea sensului vieții

…este cartea pe care am citit-o pe nerăsuflate aș putea spune, cartea de care nici nu știam că aveam atât de multă nevoie.

Întotdeauna am privit cu scepticism sloganurile de genul ”Be happy”, de parcă fericirea ar fi scopul principal pentru care ar trebui să trăim, destinația finală. Da, sunt fericită când poate mi se împlinește o dorință pe care nu o credeam realizabilă, sunt fericită când îi văd pe cei dragi pe care nu i-am văzut de mult dar acestea sunt mici sau mari bucurii în viață, nu sunt priveliștea de ansamblu, sau cum i se spune ”the big picture”. Și atunci ce facem? Alergăm după clipe de fericire până la destinația finală?

Cartea lui Viktor E. Frankl mi s-a părut revelatoare din punctul ăsta de vedere. Aparent este o întreagă literatură pe subiect dar eu am luat prima dată contact cu acest concept prin intermediul acestei cărți, pe care v-o recomand și vouă.

Scena o reprezintă lagărele de concentrare în care Frankl, medic psihiatru, ajunge în timpul celui de-al doilea război mondial, ca și deținut. Dar în loc să descrie ororile despre care deja știm că se petreceau în astfel de lagăre (povestirile au ca scop doar întărirea și demonstrarea ideilor), Frankl își face o misiune din a studia ce anume îi face pe oameni să supraviețuiască în condițiile date.

Frankl pornește de la ideea că ”viața nu este în primul rând o căutare a plăcerii, așa cum credea Freud, ori a puterii, cum a susținut Adler, ci o căutare a sensului. Provocarea cea mai serioasă pentru o persoană este să găsească sens în viața sa” ni se spune în introducere.

Frankl identifică mai multe posibile surse ale sensului:

  • munca (câți dintre noi avem o meserie care să aducă sens în viața noastră și nu doar bani?)
  • iubirea (grija față de ceilalți)
  • curajul în momentele dificile

Așadar o căutare a sensului în viața noastră ar putea fi calea spre o viață împlinită și nu o căutare bezmetică și avidă după plăcere, clipe efemere de fericire.

Trăim într-o lume în care ni se spune că scopul este să fim fericiți, să avem succes în carieră, să câștigăm cât mai mult, ca o dovadă a valorii noastre ca individ, dar prea puțin se vorbește despre cât de important este pentru natura umană să aibă o viață ”cu sens”. Fără acesta, toate bogățiile, toate realizările sunt superficiale, chiar și fericirea este forțată, falsă.

Din cauza asta vedem oameni de succes care sunt depresivi, oameni cu bani afundați în vicii care nu le mai oferă satisfacții decât efemere.

Nu există o rețetă de ”găsire a sensului” dar simplul fapt că devenim conștienți de necesitatea sa ne duce mai aproape de a-l identifica. Acesta este diferit de la om la om, este personal.

Vă recomand să acordați o șansă acestei cărți și vă las cu un citat care mie mi-a plăcut:

Europeanul vede că în cultura americană i se comandă și ordonă neîncetat ”să fie fericit”. Dar fericirea nu poate fi vânată, ea vine de la sine. Un om trebuie să aibă un motiv ca să ”fie fericit”. Odată descoperit motivul, fericirea se produce automat. Dupa cum vedem, ființa umană nu este o ființă aflată în căutarea fericirii, ci mai degrabă a unui motiv să fie fericită, în cele din urmă.



3 thoughts on “Omul în căutarea sensului vieții”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *