căsuța în care se țes vise

căsuța în care se țes vise

O pagină de jurnal

O nouă pagină de jurnal. Un nou an. O nouă zi. Ce mai faceți voi? Cum mai sunteți? Cum ați început acest an? Ați început să lucrați la rezoluțiile de anul acesta?

Atâtea întrebări, cred că încerc să mă reconectez la voi, la vibrația acestui blog de care mi-a fost dor. Chiar ieri am deschis laptopul și l-am răsfoit. A fost straniu pentru că am avut senzația vie că nu-mi aparține și că este parcă blogul unei alte persoane pe care nu o cunosc sau pe care am cunoscut-o aievea cândva.

E ciudat cum, cu timpul ne schimbăm, și fără să ne dăm seama fiecare întâmplare din viața noastră lasă o urmă pe care o regăsim ulterior în noi, în felul nostru de a fi.

Dar, lăsând la o parte această introducere mult prea lungă, am revenit să vă spun că sunt bine. Și că mi-a fost dor. De spațiul acesta în care sper că vă simțiți la fel de bine ca mine. Aici, în căsuța lui Ingrid.

Aici e cald, e bine, deși o a treia răceală de sezonul acesta mă sâcâie și parcă nu îmi lasă energie pentru tot ce aș vrea să fac. Dar e ok, Mitzuska toarce motorașul la maxim și parcă știe câtă bucurie aduce în casă cu mutrița ei năzdrăvană. Pentru cei ce v-ați întrebat ce mai face blănoasa, vă las aici o poză din colțișorul ei preferat pe care și l-a însușit fără drept de apel:

Pentru noul an nu am rezoluții, cum aveam în alți ani. Nu-mi doresc decât liniște și timp pentru micile mele plăceri nevinovate- să citesc și să cos. În rest, îmi este parcă tot mai greu să socializez, să ies în exterior, parcă nu mai am energie pentru asta.

Anul ce a trecut a fost greu. Foarte greu. Am scris despre asta într-o postare anterioară pe care am decis ulterior să o șterg. Am citit în schimb foarte mult. Ca un fel de evadare, de fugă. Mă bucur că am redescoperit această pasiune și aș putea spune că e unul din lucrurile pe care mi le propun și pentru noul an. Deja sunt la a 2a carte anul acesta:

Nici de cusut nu m-am lăsat. Am făcut o pasiune din a coase …păpuși. Nu știu de ce, poate pentru că fac parte din universul copilăriei unde totul e posibil și unde, cu imaginație, ne putem crea o lume doar a noastră.

Iată una din păpușile proaspăt ieșite de sub acum mașinii de cusut.

În rest, liniște. Ceea ce vă doresc și vouă. Restul e zgomot de fundal.

Și chiar dacă vă spuneam că eu am renunțat la rezoluții, nu am încetat niciodată să visez. Și asta vă îndemn și pe voi:

Cu drag, din căsuța în care se țes vise,

 

Ingrid ♥