căsuța în care se țes vise

căsuța în care se țes vise

Din casa bunicilor

Este ceva sfant in casa bunicilor. O tihna si un rost in toate. Si toate sunt catre Dumnezeu, nimic nu se face fara El.
Icoana veche vegheaza dinspre Rasarit. Senina. Impacata. In casa bunicilor este pace si rugaciune. Bunicii se roaga pentru cei ce nu sunt langa ei, pentru noi, cei plecati departe, pentru vii dar si pentru morti. La masa bunicilor fiecare isi are locul sau in fapt sau in amintire.
Soarele se culca devreme la tara. Ziua e scurta dar plina. Copilul de altadata paseste acum timid, inima lui recunoaste locurile unde dragostea l-a intremat si l-a facut sa rasara ca vlastar tanar. Si a crescut. Dar arborele nu uita firul ierbii. El stie.
In biserica din sat sunt doar batrani. Parintele predica frumos iar lumea il asculta. Sfintii te privesc din picturi dar nu sunt severi ca cei de la oras. Sunt blanzi. Te mangaie. Se bucura ca te-ai intors. In Casa Domnului este pace si intelegere. Sfintii nu cer averi. Cer amintire iar lumea la sat are amintire. Nu fuge in graba.

In casa bunicilor se vegheaza. La binele copiilor, la lumina din candela, la icoane. In casa bunicilor sunt multe amintiri. Aduna Doamne amintirile si rasplateste-i pe bunici, pentru ca invaturile si dragostea lor sunt mai sfinte decat orice pe lumea aceasta.